Griska e un frumos motan, amabil si cuceritor...toate miaumodelele ii cad la picioare...
Si povestea lui incepe cam asa:
Când eram mic, flămând şi singur, am miorlăit aproape o săptămână pe sub maşinile parcate în faţa blocului.
- Pe ăsta mă duc să-l iau, a zis tati, care, în anii dinainte, nu fusese de acord să ia alţi pisoiaşi vagabonzi ochiţi de mami, pentru că, spunea el, ce să facă bietul pisoi la etajul cinci? Şi ce face singur cât suntem la serviciu? Şi ce facem cu el când plecăm în concediu?
Dar se pare că miorlăitul meu jalnic, noapte de noapte, l-a înduioşat. A coborât într-o seară, dar s-a întors cu mâna goală. Eu nu voiam să ies nici în ruptul capului de sub maşina care-mi servea drept adăpost.
- Nici noi nu-l putem scoate de-acolo, nene, i-au spus nişte copii lui tati. Da-i punem sub maşină câte ceva de mâncare.
- E prea fricos, i-a spus tati lui mami. Da e foarte frumos...
Şi şi-au luat amândoi gândul de la mine.
Oare a fost Griska salvat? Sunteţi curiosi sa vedeti continuarea? Da-ti clik aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu